Lectura de la Euridice & Nebunia de după

Postare preluată de pe blogul lui Vlad Drăgoi.

au vorbit:
Luigi Bambulea
Ştefania Mincu
Mihail Gălăţanu
SGB
Dan Mihuţ
M. Duţescu
Victor Potra
Dana Banu (puţin)
Ovia Herbert
+ un nene care la sfârşit s-a ridicat şi a zis că poezia tb să fie transcrierea visului, şi pe urmă a întrebat unde e poezia în cele citite de cei 2, şi ce e poezia în general, la care Dan Mihuţ a ridicat din mâini şi i-a dat un fel de jet.

în concluzie, a fost grandios, vlad a zis la fel. merită ascultat. tot.

și să nu uităm că în aceeași seară s-a decernat Premiul Marin Mincu pentru poezie, câștigat de Medeea Iancu cu volumul Divina Tragedie. Printre nominalizați au fost și Ștefan Manasia (Motocicleta de lemn) și Radu Vancu (Amintiri pentru tatăl meu). mda…

postez şi textele care s-au citit, pe înregistrare nu apar, dar apar pe înreg video trasă de v potra, sper să apară curând căci e la fel de show:

Andrei Dósa

curiosity almost killed the cat

am primit un stilou pelican și
i-am strâmbat vârful
am primit un radio portabil
l-am dat la schimb pe o mașinuță
un microscop
m-am masturbat și am pus o picătură
pe lamelă
(n-am detectat nicio mișcare)
mi-au cumpărat calc
nu l-am desfăcut niciodată
bicicleta cu suspensii primită la 15 ani
mi-o luau cei din curtea blocului
cărți – le-am răsfoit
lanț de argint și cruce – nu le-am purtat
un djembe – probleme cu coordonarea
curiozitatea în stare pură nu rezistă
formează legături multiple cu lăcomia
e curiozitate pe puncte pe departamente
pe cai putere la metru pătrat dar
nici așa n-am știut cum s-o valorific

Risipitorii

Nu mai primești asistență. Cauți
linia de plutire așa cum îți căutau ei venele,
dar e alb în jur sau vinețiu, cine știe.

Visezi trambuline zi și noapte,
arcurile patului s-au stricat.
Aerul e stătut, iar taică-tu nu-i aici să
te împingă de la spate.

Băieții se întorc acasă.
Fetele niciodată.

răspunsul este negativ

te ghidezi după pungile luate de vânt
acolo trebuie să fie marele ospăț
cursorul se transformă în mânuță
semn că ceea ce faci nu este în zadar
răspunzi mereu cu aceleași reacții
și asta te umple cu un fel de resemnare
încă mai lupți – homarilor aruncați
în apă clocotită le rămân antenele
afară mai caută oceanul o clipă – dar oala
este din ce în ce mai încăpătoare
gândurile vin repede ca-n tetris
nu sesizezi creșterea nivelului de dificultate
și în loc să te limpezești – pierzi
corpul e deconstruit/reeducat
fără prea mari obiecții pixelii au pornit
să colonizeze țesuturile formând
cheaguri la întâmplare

puterile străine

stăm să umflăm ca proștii
la colacii ăștia de înot la amintiri
dacă aș mai avea aer ar fi bine

vara asta am fost aici și aici
piuneze pe hartă
nimic despre felul în care
cade lumina în acele locuri

împăturești eticheta sticlei de bere
apeși și sare iar apeși
ca un picior de lăcustă
niciodată suficient de departe

acu câțiva ani am făcut un pariu
căsniciile fostelor
colege nu o să dureze
nu vor servi puterile străine

îmbraci degetul arătător
în eticheta franjurată
spui că e o fustă de băștinaș
strivești eticheta în orașul ăsta

n-ai ce să faci pletele tipului
de la masa vecină atârnă în halbă
cândva îți testai limitele sute de
kilometri cu bița în noiembrie
îmbrăcat doar cu un tricou

când te trezești

când te trezești primul lucru dai drumul
la radio aprinzi laptopul și televizorul dansezi
cu pijamalele în vine pe covorul persan din living
îți place să te întinzi pe fotolii cu o cratiță în brațe
întorci bucățile de pâine pe ambele părți
în sosul rămas când nu te concentrezi nimerești
coșul de gunoi de la distanță într-un final
iei pe tine ceva pantalonii ăștia de training ți
i-a cumpărat prietena te jenează eticheta dar
încă nu a devenit o problemă arzătoare
realitatea ar trebui să fie redare aleatorie
să ridici la rang de metodă citirea descrierilor
de sub fotografii zaparea lucrurile făcute pe jumătate
înseamnă că nimic nu e definitiv
înseamnă că ai un milion de posibilități
să muști dintr-un măr zeama să sară în toate direcțiile
să se amestece cu pixelii ecranului cristalizând-se
în pietre prețioase de culoarea curcubeului
orice absolut orice numai să nu trebuiască să
trăiești pe pielea ta colapsul fenomenelor liniare

rețeaua

hermes poartă șapcă cu elice
sortează corespondența companiei

există atâtea interfețe/butoane
pentru a arăta că-ți pasă

încearcă să-ți faci atâția prieteni
în plină stradă în autobuzul aglomerat

există grupuri și forumuri
cu un singur membru

intră acolo dacă ai impresia că poți
să faci față la atâtea întrebări dintr-un foc

el te așteaptă

locul în care nu mă așteptam să ajung

sunt cei care își pocnesc degetele
stând în pat pe întuneric
sunt cei care nu au mai ieșit
facturile lor sunt prinse în tocul ușii
sunt cei care își plimbă câinele pe balcon
sunt cei care păstrează uleiul ars în borcane
sunt cei care nu se duc la concert
sunt cei care își țin banii
într-un pachet de țigări
sunt cei care storc ultimele picături
din paharele de plastic
sunt țigăncile care fumează pe terasa
maternității nu-și ghicesc în palmă
sunt cei care desfac motorul scuterului
în așteptarea unei comenzi
sunt cei care stâlcesc talpa pantofilor
pe stânga
și cei care stâlcesc talpa pantofilor
pe dreapta
sunt toți cei pe lângă care trebuie să trec
să nu trec
pe lângă tine

pinta niña santa maria

unii mă salutau pentru că știau că sunt un mare explorator
aveam o carte cu marii exploratori îmi plăcea marco polo
pentru că nu i se cunosc exact toate rutele îmi plăcea
cristofor columb pentru că a convins regina am văzut
conquest of paradise țineam atât de mult la el încât
am furat afișul cu pinta nina și santa maria și am ascultat muzica
le puneam caseta tuturor celor care veneau la mine
începeam cu cristofor columb în jos cristofor columb în sus
dar îmi plăceau și magellan thor heyerdhal hillary și tenzing
fridtjof nansen luam apă de la robinet într-o sticlă făceam un sandviș
când ieșeam din localitate începeam să-mi număr pașii
dar renunțam pentru că mergeam repede număram încet
și nu mă opream chiar dacă mă ardeau tălpile de la teniși
cu bicicleta am mers și mai departe îmi plăcea felul în care
apăreau lucrurile de după linia orizontului și căruțele pline
de zilieri cizmele trase peste pantaloni
spatele bronzat al cosașilor mușchii cailor contractându-se
ca un val sub crupă greierii vântul prin grâu
și oaaa combinele care ieșeau seara de pe câmp
zburau paie ca dintr-un animal care se scarpină
hop pe un dig pentru că așa voiam
buff bicicleta în iarbă pentru că așa voiam
în pârâu să prind broaște pentru că așa voiam
dar nici expedițiile mai mici nu erau de lepădat culoarul dintre
casă și magazie unde plecam cu un rucsac vechi nemțesc
greu foarte greu recunoșteam vocea când mă strigau la masă
nu m-ar fi găsit în veci aveam mâncare pentru încă o săptămână
și totuși mă crispam indignarea lăsa loc foamei
alteori mâncam la vecini doar pentru că se nimerea
să fiu la ei în curte la ora prânzului
nu am participat niciodată la lucrări dar puteam oricând să
întreb la ce folosește mortarul ce fel de țiglă e asta de ce
miros așa grinzile nu aveam nicio treabă cu lucrurile care
se întâmplau în bucătărie doar cu clinchetul vaselor și oalele
care trebuiau linse în baie doar cu becul roșu al boilerului
în dormitor doar cu telecomanda casetele BASF și cu bricheta verde
și nu dorm niciodată vi se pare în fața geamului au deshămat caii
în sacii cu fân legați de grumaz este întuneric și miroase bine
își bagă botul suflă din când în când scutură încet capul se aud clopoțeii

Vlad Drăgoi

bunicii din partea mamei au murit de sânge rău

şi a fost rău. întâi a murit bunica
de la fumat i se pietrificaseră nasol arterele de la inimă a fumat
şi în ziua în care au înternat-o
la târgu-mureş acolo i-au refăcut
arterele din bucăţi
de vene luate de la piciorul
drept înainte să moară a sunat acasă a zis
gigi mor gigi mă doare
a făcut embolie aşa
s-a dus

după doi ani adică
în octombrie 2008 bunicul deja avea o demenţă
urâtă + că s-a înţepat într-o furcă
mânjită cu bălegar de la rană i s-a otrăvit
sângele încet încet n-a mai cunoscut
pe nimeni şi
comă şi
gata

la înmormântări fiul a strâns tare din fălci să nu
îl vadă cineva plângând pleoapele
de jos i se umpleau ca nişte hamacuri
de nailon pe care plouă mărunt se gândea:
bunica n-a apucat
să mă vadă la facultate bunicul – doar un an
şi atunci mi-a zis (poate în glumă) că mai bine dădeam şi eu la ceva mai practic
economie info sau chiar
alimentaţie şi turism nu litere
că or să te mânce câinii
pe tine şi pe nevastă-ta mă nepoate

(seara după înmormântarea bunicii tatăl arată cu degetul
sunt toţi ai tăi
mărunţişul primit pe lumânări
strâns într-o pungă mică umflată sunt toţi ai tăi ca şi cum ai spune
când o să cheltuieşti ultima monedă de 50 de bani
o să dispară şi o amintire
la care totuşi ţii)

un văr de-al mamei

băiat frumos la aproape 50 de ani seamănă
f bine cu ted danson când
juca în cheers. după
ce s-au dus
bunicii a zis că vindem pământul
cu prea puţin şi ăia de la delaco
s-au retras cu tot cu ofertă. pe urmă a făcut împrumut
la bancă zece mii
de euro pt un teren de paintball
la marginea oraşului chiar lângă ţigănie. când
tatăl bea îşi
aduce aminte de el şi zice păi să nu-i
fuţi una

un văr de-al tatălui

îl chema damian & avea
o maşină faină. în fiecare an aducea
cartofi şi slănină de la poiana mărului unde tatăl moştenise
păduri dar nu le-a vrut şi a zis damiane
ia-le tu mie să-mi dai cinci
milioane să-i iau calculator lu fi-meu.
şi aşa a făcut

câinele

a mai trăit câţiva ani
în curtea bunicilor din partea mamei
până l-a mâncat cancerul
la coaie. tumoarea cenuşie atingea pământul
ca o plăsuţă cu doi trei cartofi umflaţi
diformi cineva
lipise o coală de hârtie pe poartă veniţi
veniţi să vedeţi
cancerul care are
câine

body horror să

să tragi un pârţ lung & fâsâit lângă grupul
cutare de studente să pută şi să te îndepărtezi
firesc după minim două minute ca şi cum
nu ai făcut nimic deplasat să bei apa care se
adună încet încet în suportul periei de curăţat
veceul sau măcar s-o atingi cu limba să faci
gargară cu pasta galben-maronie scursă din
găleata de gunoi să-ţi placă asta să scrii un
text despre asta să striveşti o viespe două
trei între dinţi în timp ce zgârii cu unghiile o
tablă neştearsă de trei luni (consideri că durata
e optimă pentru micul tău experiment dar
deocamdată nu promiţi nimic ţi-e frică nu vrei
ca oamenii de subgresie să te creadă incapabil
într-un fel sau altul) să ungi o felie de pâine
cu bucata de unt îngheţat scăpată în vasul cu
apă al câinelui să te caci în propriile mâini şi
să strângi cu putere degetele până ajungi să
scurmi în oasele din palmă să râgâi gros a ceapă
la nici 25 de secunde după ce ai început să dai
limbi unei vechi cunoştinţe pe care mereu ai
bănuit-o cum că ar fi adventistă după care să-ţi
baţi joc să râzi de ea cu aceeaşi uşurinţă cu care
handke făcea dialogurile de la sfârşitul femeii
stângace să-ţi sufli cu viteză mucii pe pantofii
proaspăt lustruiţi ai celor mai buni prieteni ai
tăi şi să pretinzi imediat absolută clemenţă să
trimiţi scrisori udate cu pişat sinistraţilor de orice
tip din orice loc să scuipi în gură să faci injecţii cu
spirt în muşchii descoperiţi ai amputaţilor să
adormi relativ împăcat & cu negreală pe picioare
în cele mai albe aşternuturi pentru ca dimineaţa
devreme înainte de ceiucul cu brânzică şi suplimentul
din ce în ce mai ieftin de cultură să spui o rugăciune
de sinceră mulţumire pentru conştiinţa asta
deosebit de productivă

ghişeul de informaţii este momentan ocupat dar dar dar asta nu contează atât de mult pentru că

ai văzut undeva că
sperma e un foarte
bun gel de păr ai
citit că în 2008 la
premiile mojo johnny
rotten a
luat-o de beregată pe
duffy şi a făcut-o
pizdă pe urmă ai
început să stai câte
trei ore în
cadă săpând cu
unghia şanţuri
alunecoase în
condensul de pe
faianţa din baia
veche din baia
nouă din baia
veche din baia
nouă în baia
nouă ai produs pentru
prima oară cârnatul
strâmb & a
trebuit să
foloseşti juma de
sul un
pui de intestin lipicios lung cât
tenia ajunsă la
maturitate gros cât
şerpii mâncători
de hiene grase grase
grase pe urmă ai
început să stai câte
trei ore în cadă unde
mica oglindă într-un
cerc de
giroscop îţi
rotunjea parcă
tâmplele îţi
ascundea cumva guşiţa
învelită superbine în
resturi blănoase reflexia
cărnii a şuncilor
urâte din
bulbul duşului cu minisupape
de cauciuc ciuc ciuc încă
una şi mă duc duc
duc aparatul foto
setat fără blitz agăţat
de sfori pentru
o tehnică stil
fincher-greengrass
înregistrează acum
fişierul mov cu maxim
16 frameuri pe
secundă şi pureci tu
ştergându-te cu
acelaşi prosop
verde pe
cap ţâţe şi
prin găuri

7.

copilul familiei care stă la etajul trei aleargă cu pi-
cioarele goale pe hol tropăie face zgomot şi nu mă
pot concentra la film. când se opreşte din alergat
începe să bată o minge mică de cauciuc pe gresie.
mingea sare la început mai sus dar pe măsură ce se
apropie de podea sunetul devine tot mai intens ca
atunci când o monedă grea de metal se opreşte din
învârtit pe suprafaţa unei mese lăcuite. bat la uşă îmi
deschide tatăl pe care îl dau la o parte. apuc copilul
de picioare îl târăsc apăsat cu vârful capului pe jos.
am mare grijă să se râcâie de marginile şanţurilor din-
tre plăcile albe. în felul ăsta o bună bucată din scalp îi
rămâne mânjită pe podea cu tot cu păr după aproape
douăzeci de mişcări dus-întors. transpir şi îl întorc cu
capul în sus porţiunea de craniu dezvelită seamănă
cu un ou pe jumătate decojit sau cu o chelie. găsesc
mingea de cauciuc i-o îndes sub pielea frunţii privit
din profil acolo are o umflătură mare aproape cât na-
sul. îi dau un cot în ceafă să cadă cu fruntea înainte se
izbeşte de gresie şi mingea de sub piele îl face să sară
puţin ca un hopa mitică. se opreşte ies din apartament
mă întâlnesc cu şeful de scară mă întreabă dacă pot să
repar senzorii becului de la etajul doi. îi spun că nu dar
că o să-l întreb pe tata pentru că tata e un electronist
foarte bun.

şi unde ai fost tu gonzo

atunci când
au băgat cuţitul de douăşpe ori în sandu
pe degeaba fără să-i ia nici măcar
magneţii ăia bulgăreşti de pe frigider un
vulcănean de 19 ani ziceau la ştiri familie
dezorganizată bani puţini ştiţi şi
dumneavoastră cum e nimeni nu s-a gândit că
se poate întâmpla şi
uite că şi uite cum şi
ce să-i faci asta e prin 2020 (deşi o să iasă mult mai devreme pentru
bună purtare cu toţii ştim asta) omul nostru
va fi reabilitat spălat dres i se va da
clasica bătaie pe umăr + cheia de la
o garsonieră destul de mişto şi

unde ai fost tu atunci când bibiţ l-a rugat
pe nea nelu să-i taie o bară
de fier pentru nu ştiu ce şi nea nelu a zis da şi fix
atunci a intrat gică şi a zis nelu hai
pe la mine să bem
ceva şi nelu a zis hai
că vin şi bibiţ
nu a mai avut răbdare şi s-a apucat să taie singur
cu flexul şi la un moment dat s-a crăpat
pânza şi i-a sărit o bucată în ochi şi
a curs mult mult sânge şi a aşteptat
mult mult la spital şi i-au zis nu mai
putem să-l salvăm trebuie scos şi
i l-au scos şi acum are un
glob de sticlă uite-atâta pus în italia şi totuşi

unde ai fost pe 15 a 4a 89 când
96 de fani liverpool s-au făcut terci
pe hillsborough puteai
să-i salvezi pe fiecare
în parte puteai să
te-agiţi cumva să ţipi în portavoce să faci
ordine ca la carte gonzo poate
aşa ai fi dormit şi tu mai bine
acum când oamenii de sub gresie
îşi numără de două ori voturile se gândesc pe bune dacă
eşti apt pentru
regimentul lor de chit
sau nu

poemul varicele

varicele se umflă
se umflă
se umflă
se umflă
şi nu se mai
şi nu se mai
şi nu se mai
dezumflă

Anunțuri

3 gânduri despre „Lectura de la Euridice & Nebunia de după

  1. vai ce prost e copilul ăla, bambulea, săracul, zici că i-au spălat creierul la facultatea aia de teologie. nu spune nimic, absolut nimic, doar cuvinte mari fără acoperire (nu dă citate, nu lucrează pe text, vorbește din gușă – nu e tradițional sau conservator, e pe lângă cu totul)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s