ultima noapte la satu-mare

am stins televizorul. au adormit toți, jodie foster avea să scape cu bine. poeții au început să sforăie, unul dintre ei imediat după ce a zis fii atent ce fază tare. o vreme m-am întrebat dacă sforăitul are treabă cu personalitatea. era un sforăit violent care rupea traheea și un sforăit moale ca torsul unei pisici răcite. afară au început să bată clopotele. mi-a crescut pulsul. emoția asta secretă o sudoare despre care nu pot să-mi dau seama dacă va fi rece sau caldă.