Să facem abstracție de faptul că Alex. Leo Șerban a fost unul dintre cei mai influenți critici de film de după 1989. Să încercăm să-l cunoaștem doar prin prisma poeziilor din Alte camere, alte glasuri de ieri. Vom descoperi după-amieze de iarnă, poeme în care versurile în franceză alternează cu cele scrise în engleză, haiku-uri neconvenționale, tablouri și sculpturi celebre, Roma și Lisabona.
a.l.ș este un poet care nu a avut niciodată ambiția de a fi considerat poet. Putem să vorbim despre poeziile sale doar dacă ținem cont de acest lucru. Nu vom regăsi aici neapărat marile teme ale literaturii, obsesia totului sau poezia visceralității dusă în extrem. Angoasele sunt voalate fin, inserate cu delicatețe în text, fără nimic ostentativ. Volumul se împarte în cinci cicluri, fiecare dintre acestea cuprinzând moduri distincte de raportare la lume.
Primul ciclu este format predominant din peisaje statice, pasteluri a căror atmosferă e construită din obiecte și imagini care dau senzația de spațiu aerisit. Trecerea timpului și maturizarea sunt amânate, ca și ieșirea în lumea exterioară: ”printre umbrele/ tremurătoare/ ale peștilor de circ/ ce-au învățat/ să dea din coadă”.
În Aprilie orb stilul este fragmentar, aduce a vitraliu. Unele texte amintesc de un Bacovia târziu, nevoit să îndure ultimul deceniu al regimului comunist (versurile ”orașul tot e/ violet” sau poezia tout est si peu). Ludicul este prezent ca și în primul ciclu, poetul pastișând faimoasa expresie, nevermore, sau scriind în stilul lui denis roche feat. cummings.
Poate doar în a treia parte a.l.ș devine manierist prin metaforizare excesivă ”vîntul să bea din paharul de umbră/ trupul lui să n-alunece greu”, folosirea unei topici învechite și a pronumelor reflexive. Regăsim însă și adevărate omagii aduse artei lui Miró, Giacometti, Michaux și M. Ivănescu.
Ultimele două părți compun jurnalul grădinilor și orașelor vizitate de a.l.ș. Lispoeme este, poate, unul dintre cele mai frumoase cicluri din carte.
Recomand această carte mai ales pentru că este vorba de un poet care mult timp a scris doar pentru el și pentru prieteni, fără să țină cont de mode și curente literare. Asta îl face autentic.
Alex. Leo Șerban – Alte camere, alte glasuri de ieri
Pandora M, 2011
*recenzie apărută în nr. 3 al revistei Corpul T
Cutia Neagră 