antene

m-am întins aici unde iarba
face un vârtej
ciobanul fluieră doar atât cât
să nu treacă pragul ecoului
îmi ascult pulsul sunt pe urmele
unui animal fantastic
care bate o dată din picior
și se deschide o ușă
mai bate o dată
și dispare
o insectă își mișcă antenele
circular
ele nu se ating niciodată
dar există curenți

(urmată de setea asocierilor
dintre liniștea care mă cuprinde
și liniștea din jur)