scame

ar fi frumos
să dai cu aspiratorul
dacă nu
o să dau eu până la urmă
accept

vine ca băiatul cu ziarele
se întinde are avânt
ea stă lipită de tocul ușii
îl așteaptă
ridurile lor se topesc
ca o pânză de păianjen
nu înțeleg ce spune
animalele de casă
îți sar în brațe când
nu te aștepți ea râde
când e bine nu vreau să înțeleg
închid ochii
să fie blur și brut
zgomotul aspiratorului
și vocile lor reduse la un murmur

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s