ar fi frumos
să dai cu aspiratorul
dacă nu
o să dau eu până la urmă
accept
vine ca băiatul cu ziarele
se întinde are avânt
ea stă lipită de tocul ușii
îl așteaptă
ridurile lor se topesc
ca o pânză de păianjen
nu înțeleg ce spune
animalele de casă
îți sar în brațe când
nu te aștepți ea râde
când e bine nu vreau să înțeleg
închid ochii
să fie blur și brut
zgomotul aspiratorului
și vocile lor reduse la un murmur
Cutia Neagră 