O seară cu familia D

Tata nu știe cum să-și arate supărarea.
Se închide într-o încăpere izolată,
înjură
năprasnic, deznădăjduit, isteric, neputincios,
crede că nu îl aude nimeni.
Dar eu îl aud.
În seara asta o să bem împreună.
Trebuie să-i arăt cum se toarnă berea,
mereu toarnă aiurea și face multă spumă.

Mama nu știe să danseze pentru că
nu știe să se lase condusă,
și încet-încet nu se va lăsa condusă
nici de propriile picioare.
De parcă s-ar împiedica la fiecare pas
(puțin, doar puțin, puțin de tot. da, foarte puțin)
de ceva.
Crede că nu o vede nimeni.
Dar eu o văd.
În seara asta o s-o învăț să danseze.

Nu știu cum s-au găsit ei doi,
dar uite că împreună se descurcă:
mama tastează,
tata manevrează mouse-ul.
Mama îmi scrie:
pozele pe care ni le-ai trimis
au ceva din singurătatea
romanelor americane.

Îl roagă pe tata
să-i maseze ceafa. Cu o mână
tata își masează propria ceafă
să-și dea seama dacă face bine.

Tata îmi scrie:
să vii acasă, că niciodată nu știu
câtă pâine să cumpăr
dacă nu ești aici.

În seara asta o să beau și o să dansez
pentru ei.