József Attila
József Attila, crede-mă că te iubesc mult, am moștenit asta
de la mama, a fost o femeie binecuvântată, vezi, m-a adus pe lume
Degeaba comparăm viața cu un pantof sau cu o spălătorie
chimică, totuși ne bucurăm de ea din alte motive
Ei mântuiesc lumea de trei ori pe zi, dar nu pot
să aprindă nici măcar un chibrit, dacă o ține tot așa, nu-mi mai bat capul cu ei
Ar fi bine să facem rost de un bilet să ne vizităm Sinele,
locuiește în voi, sunt sigur de asta
În fiecare dimineață îmi stropesc gândurile cu apă rece, așa
vor fi proaspete și întregi
Dacă îl sădim sub inimă, din diamant cresc melodii calde și bune
Se găsesc unii, care și pe cal, cu mașina sau avionul
sunt tot pe jos, eu lenevesc în cântecul din zori al ciocârliilor,
totuși am ajuns dincolo de prăpastie
Sufletul nostru adevărat, asemenea hainelor de sărbătoare,
să-l păstrăm cu grijă, să fie curat de sărbători.
-József Attila-
Cutia Neagră 