noaptea basul umple golurile

ne fluturăm mâinile, robinsoni naufragiați pe un ring de dans. îmi fac loc printre oameni. când nu găsesc pe nimeni, îmi fac loc printre oameni. sub lumina stroboscoapelor ating membrele prinse în lanțul cinematic. reiterare. reiterare. vreau să memorez toate fețele. basul umple golurile poveștilor noastre incoerente. sărbătorim reîntâlnirea cu gesturi care seamănă cu exploziile tunurilor de confeti. lumea, așa cum o cunoaștem, e pe touchscreen.

în zori, amorțeala nervilor e întreruptă de ecourile din ce în ce mai slabe ale serotoninei. trupurile noastre refuză să fie integrate oricărui circuit natural. trupurile noastre, holograme lipsite de sens.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s