cântec de adormit copiii

eu nu duc greul vieții
confruntat cu vederea aceleiași
ferestre aceleiași lumini
îmi pierd cunoștința
în fiecare dimineață

întreabă-te tu în locul meu
ce se întâmplă cu setul de mișcări
necesare așezării în capul oaselor
împăcării cu sutele de articole vestimentare
și unde se vor concentra în timp
ce durere și neputință vor naște

eu nu vreau să duc greul vieții
când aud de termene
inventez basme în care timpul
a fost odată ca niciodată
când aud de scris poezii
desenenez bastonașe ca în clasa întâi
îmi fac dreptate mă fac ascultat
prin leșin autoindus

întreabă-te tu în locul meu
de câte ori s-au lăsat impresionați
de câte ori au semnat în locul meu

palatul iritat de la dulciuri
îmi amintește cel mai bine de urlet
de revoltă îmi amintește lupta
cu o pătură prea mică pentru mine