Crăciunul în bucătăria inundată

câteodată tensiunea dintre noi
se propagă prin ziduri prin țevi
și ajunge înapoi sub forma unui uruit

așa trebuie să se fi întâmplat
și în acel an de crăciun
când s-a spart o țeavă în bucătărie

am închis robinetul de alimentare
nu se mai auzea decât clipocitul apei
cuvintele rostite aproape în șoaptă de tata
mama pufnind în râs
apa șiroind din cârpe
gâfâitul demonstrativ

eram entuziaști ca o echipă de muncitori români
la prima lucrare în străinătate
fără să vrem între noi se creau curenți
și simțeam cum toate inițiativele mamei
toate întrebările mele
și toate disputele începute de tata
din te miri ce imprecizie în ideile noastre
întrerupte în timpul meselor
în timpul întâlnirilor de pe holul îngust
de cel ajuns primul la ușă
(noi întotdeauna ne-am vorbit
ca cei care se întâlnesc pe trecerea de pietoni
chiar înainte să se facă roșu)
aveau acum o finalitate
erau ascultate
se găsea un răspuns

și când s-a umplut găleata eu am
luat-o și am vărsat-o înapoi pe podea
în apă toate lucrurile se fac mai ușor
le-am spus iar ei mi-au zâmbit

Anunțuri

4 gânduri despre „Crăciunul în bucătăria inundată

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s