eram cu mama când a căzut

eram cu mama când a căzut pe stradă
fâșâitul rochiei s-a auzit ca într-un amfiteatru grecesc
îi vedeam trupul în aer
și îmi spuneam că pământul s-a înclinat
și mama odată cu el
mă voi obișnui numaidecât cu asta
și trupul meu va avea aceleași mișcări nefirești
pe noul pământ
dar vom putea să ne ținem de mână și așa
și vom putea merge și așa
mamă
cu membrele sucite
cu umărul fugit înainte
și brațele aruncate în față
eram cu mama când am auzit bufniturile
mai moi mai tari un amestec de bufnituri și prăvăliri
interjecțiile scoase de pielea care se julea de asfalt
dinții țoc oasele țoc țoc
ca bastonul unui orb căutând o ieșire
un loc unde durerea poate fi evitată

s-a făcut liniște
obrazul stâng al mamei
a lovit asfaltul
plaahhh
a ieșit tot aerul din ea

îți spun

eram cu mama în dimineața aceea
exista o corespondență specială
între culorile rochiei de vară
și ochii ei când verzi când galbeni
mama acoperea tot spectrul cromatic
pupilele mele negre și mari
absorbeau totul

o mână scria
cealaltă ștergea tabla

praf pe nu
rochie nu
întinsă pe jos nu
nemișcată nu
icnete nu
mama nu

mama da

picioarele ei au devenit enervante
nu mai era vorba de mama
era vorba de picioare
nu mai era vorba de picioare
era vorba de un obiect
mi se făcuse rușine cu ea
dacă atunci aș fi cunoscut aceste cuvinte
i-aș fi strigat
ridică-te femeie ce dracu! te vede lumea!
dacă atunci aș fi avut mușchi și umeri tatuați cu sirene
și maria te iubesc
aș fi smuls-o cu brutalitate de pe jos

atunci am auzit vocea bărbatului
doamnă ați pățit ceva?
și totul a sunat atât de șters și de fals
acel doamnă
al funcționarilor care tocmai închid ghișeul
e târziu doamnă!
al funcționarilor cărora li se rupe de tine
și de frumusețea ta de problema ta
haai doamnă!!
oameni la care apelezi de nevoie

și omul ăsta încerca să te țină
strângea de pe jos
și au mai venit și alții
au întors capul
sau doar s-au oprit pentru o clipă
dar tu nu-l lăsai
erai mai rapidă decât el
și nici eu nu vroiam să-l las
vroiam să fim doar noi doi acolo
să strâng eu totul atât de repede
și să mă uit la tine și să-ți ling
praful de pe față atât de repede
și să mergem în alt loc ca să plângem
mamă
să mergem acasă
să ne amestecăm lacrimile și să le bem
atât de repede să mergem
încât să nici nu-ți dai seama că ai căzut

iar el a rămas acolo pe marginea trotuarului
cu sacoșa de pânză jegoasă în mână
să se holbeze la picioarele tale
în timp ce tu treceai strada împreună cu mine

Anunțuri

6 gânduri despre „eram cu mama când a căzut

  1. Uite ce poezie frumoasa ! Simt ca are atatea cuvinte cate are nevoie sa aiba, nimic mai mult sau mai putin. Un fel de taietura perfecta, un fel de puls perfect. Azi e o dimineata frumoasa de duminica pe care am inceput-o cu poezia ta.

  2. extraordinar.pur si simplu un vertij.un urias corpus de-a dreptul psihedelic de senzatii inabusite si incercari de devenire.mi se pare spectaculos dualismul(simultan) compus de tine, dintre imaginea copilului si cea a barbatului matur.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s