canon D40

intru la tine în cameră
tot apari în fața mea
îmi zâmbești ca pisica de cheshire
capul tău devine transparent
culorile marginea pădurii
ochii tăi sunt anulați
de trunchiul gros al copacului
tu și cu ea stați rezemați
de o parte și de alta
zâmbetul tău se risipește
printre crengi
într-un colț al fotografiei
mâna ei se întâlnește cu mâna ta
în iarbă
și e mult sânge în mâinile voastre
și mult photoshop și
fructe de plastic pe crengi
și baloane în chip de animale
vrei să mă culci pe pat
încerci să mă pipăi
degetele tale coboară
picături de apă care s-au răcit
te rog s-o dai jos
tu îmi spui că nu poți să faci asta
este o icoană cu adam și eva
de la bunica ta
zumzetul ăsta cald din pântec
mai fin decât ultrasunetele emise
de lilieci urcă spre gât
îmi spui că e pentru un concurs
nimic nu justifică dimensiunile
și ce caută pe perete
zumzetul se lovea de tine
și revenea la mine plin de sens
acum nu mai e nimic acolo
ești prea departe
spui sunt obsedat de geneză
asta era tema!
ești lipit de perete
ții o mână la spate
încă o mai ții de mână
urcă în gâtlej
e ceva imposibil de asimilat
are mii de colțuri îmi sfâșie gura
tu nu vei ști să dai nume fiarelor
nu le cunoști îndeajuns
te vor mânca de viu