când va veni ceea ce este desăvârşit, ceea ce este în parte va dispărea

intru la tine în birou îmbrăcat f casual o pereche de blugi rupți bocanci prăfoși un tricou verde cu cusăturile pe față scrie good karma și are desenată pe piept o piatră cu însemne mayașe care descifrate înseamnă ”atâta timp cât vom fi împreună nu va avea loc nicio eclipsă de soare”  nebărbierit de 4 zile și cu rucsacul ăla de armată pe umărul drept

și zic ce e cu astea și te ridic de la masă mă uit pe fereastră  imediat apune soarele și tu încă nu ai plecat de aici? mă așez la biroul tău îți închid toate documentele și aplicațiile toate ferestrele chiar și pe cele cu blogurile unor tineri poeți din generația 2000 apare imaginea de shut down de la windows te iau de mâna și ne îndreptăm spre culoar

ne oprim în dreptul unei reclame și scriem cu markerul mare peste oferta pentru abonament sau pe afișul cu  Aventura PrePay descoperă locuri exotice Brazilia Africa de Sud și Mexic ȘANTAJ EMOȚIONAL

oais! liftul coboară cu o asemenea viteză încât părul ți se ridică și flutură în jurul capului precum flacăra unei rachete ești un personaj dintr-un anime japonez nausicaa of the valley of the wind și ai venit să salvezi planeta asta ești foarte hotărâtă și nimic nu te poate opri

și pot să jur că atunci când ai venit ai intrat în lift ca într-o cabină presurizată care coboară până la o adâncime foarte mare în ocean unde e întuneric și frig și simțurile nu-și au rostul și lumina din tine e lumina unei lanterne care caută ceva în beznă

 și îți spun că asta nu o să se ți se mai întâmple niciodată și când trecem prin holul de la parter

luăm toate cheile de la bicicletele portocalii

le desfacem lacătele

strângem toți boschetarii și aurolacii din gara de nord și le dăm lor bicicletele

va fi ziua cea mai fericită din viața lor

vor inhala aurolac la gura metroului se vor plimba cu bițele prin intersecție noaptea și vor crede că sunt biciclete medicinale și fiecare are în fața lui un ecran cu plasmă se uită la un clip mișto în timp ce pedalează

și sunt cu toții în apartamentele lor din new york la ultimul etaj al unor zgârie nori sângele și banii sunt ai lor și curg așa cum vor ei așa cum și străzile de sub picioarele lor ca niște râuri de lavă sunt ale lor

și vom pleca din fața sediului orange râzând cu tripul ăsta în minte și vom ajunge la MȚR

și vom îmbrăca toate costumele populare pe rând și vom face câte o nuntă în fiecare costum așa vom întări legătura așa vom simți ceea ce a simțit brâncuși când a turnat coloana infinitului

și când se vor termina toate nunțile

ne vom muta cu mare fast în casa țărănească de la parterul muzeului

vom sta pe prispă să ne uităm ore în șir la lacul din munții făgăraș la ochiul albastru senin al mării mediterane cel care clipește primul pierde dacă ieșim pe ușa din spate în buenos aires dacă accesăm ieșirea de incendiu pe un fjord din norvegia la apusul soarelui pistruii tăi vor avea culoarea murelor sălbatice și ochi vor deveni puțin oblici lapona enigel iar dacă folosim trapa numărul trei de sub noi ne vom trezi în țara lui oz unde omul de tinichea a primit o inimă nouă prin transplant de la un dansator de flamenco leul are curajul lui richard inima de leu sperietorii îi iau foc încheieturile din paie de ovăz deschise la culoare fragile și camerele inimii scobite în coajă de bostan iluminate ca niște lămpi cu gaz explodează când te îmbrățișează și îi zboară pălăria

biet redneck secerat de glonțul unui soldat unionist în războiul civil dintre inima ta și inima mea

soldatul unionist dă din cap liniștit (pe neașteptate cuprins de un moment de pace lăuntrică pierdut pe un câmp de luptă atemporal unde încă se mai recurge la spionaj și contraspionaj tehnica învăluirii minarea terenului gaze lacrimogene incendieri disperatele lupte corp la corp) scuipă tutun și zice damn i almost missed it!

dar noi preferăm să nu ieșim pe nicio ușă

stăm la masa din bucătărie eu cu o omletă făcută de tine în față tu cu cana de lapte termosensibilă în mână o șuviță din părul tău este prinsă la geam jumătate din ea flutură afară în vânt ca flacăra unui balon cu aer cald șuvița ta este propanul și heliul kerosina și toți combustibilii ușori care te fac să zbori

și eu îți povestesc toate astea la masă și râdem și casa se învârte cu noi sparge marginea câte unui nor alb

dacă ne uităm afară pe geam vedem pedala wah-wah cu care jimmy hendrix dă corzilor o răsucire imposibilă îl invocă din nou pe The Big One

să vină să ne ia cu el acolo unde ayahuasca înflorește în țeasta băștinașilor acolo unde frunzele de marijuana sunt fractalice acolo unde opiumul din barometre nu coboară niciodată sub 776 de mm acolo unde oamenii concep gemeni și tripleți pe ecstasy acolo unde cocaina sparge creierele ca pe niște fiole cu adrenalină acolo unde heroina îți provoacă un orgasm mai puternic decât orgasmul colectiv al unui grup de delfini al unui recif de corali acea pastă fluorescentă care acoperă oceanul acea ejaculare care durează câteva zile acea cursă nebună a celulelor roșii de la mâna înghețată de emoție la buzele crăpate scurta fuziune cu sexul scurta fuziune cu inima oh echivalentul a câte grame de uraniu îmbogățit este inima mea câți megawați produce inima mea pe secundă ca să te încălzească pe dinăuntru

ce voință face ca inima asta să bată în continuu fără oprire timp de aproape un secol

cine suflă aer și cântă mereu la cimpoiul ăsta cine este acel bărbat în kilt care aleargă liber pe crestele munților scoțieni aleargă pe pătrățelele roșii și negre viața și moartea sângele și apăsarea teribilă a vidului din afara corpului meu care îmi face pielea șocant de albă starea de veghe și coma starea de veghe și coma când ne ținem de mână când îți spun că îmi plac sânii tăi când te pătrund și tu ești mai alunecoasă decât o vidră mai alunecoasă decât un pește-spadă și mai hrănitoare decât un cordon ombilical și mai pierdută decât copiii de aruncat ai lui ryu

cine suflă aer și cântă mereu în casa care plutește deasupra lumii deasupra norilor câștigând altitudine față de timpul care ne împresoară ca o atmosferă poluată de cianuri care ne perforează plămânii și memoria și voința și sexele și ochii calzi și mâinile neîndemânatice ca niște mânji ce abia învață să meargă pe noile noastre trupuri pe noile noastre zone senzitive coboară în pori în găurile  negre care absorb materia și energia dorința și plăcerea

și mânjii cresc îi îmblânzim pe stepele rotunde ale asiei galopează sar peste toate obstacolele puse de minte cartoane imprimate cu logouri obsesii și meme galopează pur sânge arabi printre boschetarii cu biciclete portocalii galopează pe strada pustie din bucurești și radu cosașu se uită după ei și știe că nu vor ajunge niciodată la locul unde se fac filmările știe că vor scăpa și vor galopa mai departe ca acei cai de pe caseta lui amelie fabuloasa amelie amestecați printre participanții de la turul franței și genghis khan ar ajunge până la marea caspică chiar de ar avea ponei în loc de cai attila ar ajunge pâna la oceanul atlantic chiar de ar avea doar măgari chiar dacă asta l-ar umili cumplit

și în fiecare celulă a mea se strecoară un cal troian plini de hormoni care au crezut că aici este cetatea celor care te-au răpit că aici te vor găsi  și odată cu venirea nopții ei ies și te caută îmi incendiază carnea te caută în fiecare colțișor și mă fac să mă trezesc noaptea îmi dau halucinații în care sergentul hartman din full metal jacket îmi urlă repetat în față  You little scumbag! I got your name! I got your ass! You will not laugh! You will not cry! You will learn by the numbers. I will teach you! Now get up! Get on your feet! și să nu mai pot adormi (someone falls to pieces sleeping all alone cântă chris cornell în clipul de pe youtube care se încarcă încet în spatele acestei ferestre de mess o perfuzie cu sânge donat de un sudor grupa sanguină zero care potrivit unor teorii nutriționiste ar reprezenta prima grupă sanguină sângele vânătorului sângele sălbaticului) să nu mai pot adormi îmi repet că trebuie să reușesc cu orice preț ies afara îmi aprind un camel și uite caravanele de cămile pe drumul mătăsii care este labirintul de puf din jurul buricului tău

și suntem din nou la începutul poveștii apostolul pavel își înmoaie pana în cerneală și începe să scrie cu o limbă de foc deasupra capului scrisoarea către corinteni

Anunțuri

Un gând despre „când va veni ceea ce este desăvârşit, ceea ce este în parte va dispărea

  1. imi place titlul f f mult, textul mai putin. e cam plin-ochi de neoexpresionisme si in 90% din cazuri (in general, nu doar aici in text) mie imi par chestii artificiale, dar asta e strict problema mea de gust

    e drept ca se vede ca lucrezi pe lexic, topica etc. si asta in principiu e bine. mai trebuie feelingul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s