Cum va fi ultima seară

după Edward Hirsch

Stai pe marginea bordurii în parcarea restaurantului,
ultimul fum are gust de filtru ars.
Portiera trântită te desparte de râsetele ospătărițelor.
Dai mai tare. Te închizi sub jetul de apă caldă
al muzicii din căști.

Te duci pe mal acum să numeri luminile
vapoarelor care se văd în depărtare.
Ai dormit în paturi cu din ce în ce mai
multe etaje, greutatea trupurilor te apăsa,
dar cerul și marea au fost și ele ale tale.

Nu e nimeni aici să te vadă
cum pipăi pereții după un întrerupător.
Ai vrea să imiți un personaj speriat din desene,
dar nu poți. Ești singur sub pojarul rece al nopții.
Dormi, dragostea mea, pe pătura de culoarea ceaiului.
Aici noaptea e infinită, liniștea nesfârșită.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s