Nodul gordian

Tata are o trusă de unelte.
Când ceva se strică, tata ia trusa
și se apucă să repare.
Mă duc la el și îl întreb dacă vrea să-l ajut.
Îl rog să-mi dea și mie o cheie de
trei virgulă paișpe,
că s-ar potrivi mai bine,
dar el injură și dă cu uneltele de pereți.
E ca un foc de artificii în Coreea de Nord.
Cad bucăți de fier încins.
Mă ard încercând să le prind.
Scriu o poezie despre fiecare
bucată de fier.
Cânt elegii despre procesul lor de răcire.
Și trusa de unelte se va goli.
Și el mă va ruga să îi arăt ce am în palme.
Crede că am furat câteva când el nu a fost atent.
Îmi deschid palmele.
Palmele mele sunt albe.
Mâna mea stângă se numește Alzheimer.
Mâna mea dreaptă se numește Amnezie.
Trusa de unelte este goală.
Eu și tata ne prindem de mână.
Începem să ne învârtim prin casă,
mormântul nostru circular.
O foreză cu viteza de
25 de metri pe secundă.
Coborâm spre centrul pamântului.
Brațele noastre se înnoadă
ca un nod gordian și
poate doar fiul meu va fi
Alexandru cel Mare.

Anunțuri

Un gând despre „Nodul gordian

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s