la cules de afine*

*lui Bogdan Coșa, în loc de mail

fructele mici albastru-brumat
se rostogoleau în căușul palmei
cum ar fi să culeg mai multe și să le duc colegilor?
nu
cel mai bine ar fi să i le duc direct șefei
punem pe roate o mare afacere cu afine
eu le culeg ea face tarte și prăjituri
poate primesc și eu mai mult de 8 dolari pe oră
scap de colțul cu vase murdare
de pielea expandată din cauza
mănușilor de cauciuc și a umezelii
de hainele în care poți ghici
meniul zilei de la paolina
deja mă vedeam îngenuncheat
printre tufele de afin cu o perie improvizată în mână
coborând muntele cu două pungi
legate de ghidonul bicicletei
apoi mi-am dat seama că e imposibil
treceau pe lângă mine
familii care își lăsaseră rulotele în parcarea
din vârf grupuri de cercetași făceau poze
degajau un optimism relaxat
și nu se atingeau de afine
mă întrebau dacă am urcat poteca
plină de stânci cu bicicleta
mie îmi venea să le zic că da
mă sfătuiau pe un ton condescendent
să nu cobor pe unde am venit
”maybe if i had wings” le răspundeam
le voi scrie un mail alor mei să le fac în ciudă
pe mt. battie lângă ocean
e plin de afine mai ceva ca în ciucaș
și nu se atinge nimeni de ele
ar trebui să vină țiganii să le culeagă