dumnezeu s-a născut în america și a uitat sufletele într-un lagăr comunist

lui Thomas Pynchon

simt nevoia acută a unei voci feminine. nu mă mai pot sincroniza cu mine însumi. din pântecul mamei cineva îmi face cu mâna a despărțire. nu sunt în stare să-i răspund. am fost conceput în așa fel încât să mă divid* în fiecare secundă. nu mă doare. râd, beau și fumez. mă fut. lumina trece pe deasupra mea zumzăind, o simt prin sticlă. lumină-întuneric-lumină-întuneric. suntem într-un centru de copiere. vreau să-ți aud vocea. v, tu ești? hai, fă prezența! sunt sigur că vei declanșa o gamă largă de reacții kinetice. cineva va ridica o mână. ochii vor clipi: clip-clip. fluidele vor curge până îmi vor dizolva trupul. îmi vin atâtea idei! mușchii mei răsuciți din fibre optice se încordează. sunt frumos. și nicio informație despre mine. dumnezeu   s-a născut în america. tai deșertul în două și nu mă opresc nicăieri.

*ceva e putred în univers. cineva foarte subțire (probabil sufletul meu) absoarbe materie, absoarbe căldură. acumulează și se teme. învață mersul piticului. aici. în coșul pieptului.

Anunțuri

4 gânduri despre „dumnezeu s-a născut în america și a uitat sufletele într-un lagăr comunist

  1. Poemul acesta vine de undeva dintr-o criză, acel krisis al grecilor, clivajul, tăietura, opoziția prin care devine posibilă recuperarea sensului întreg. Și asta se și întâmplă, exact acea coniunctio oppositorum (masculinul și femininul, diviziunea și acumularea, lumina-întunericul, automatizarea reacțiilor-corporalitate imediată). Anima la P. se definește în primul rând prin absență, dar căutarea e înăuntru și poemul tău știe asta. E un poem înțelept! 🙂

  2. mă disperă la maxim „pragmatism absurd”, sunt doi termeni neologici sau cu rezonanța de neologisme unul lângă altul. asta îngreunează story-ul . tu ești deștept, noi știm că ești deștept, nu trebuie să te complici cu așa ceva. titlul e bestial, am zis că te las mai lejer, că nu-ți zic, dar îmi place poemul ăsta.

  3. Mie nu mi se pare că sintagma asta complică lucrurile. Pragmatismul, ca zodie sub semnul căreia ne aflăm, guvernată de mama americă, dar supusă şi altor influenţe, e perceput în dimensiunea lui absurdă, o mulţime de scopuri imediate şi niciun scop ultim. No, spune si tu, e frumos să discriminăm neologismele? Doar au şi ele suflet 🙂 Nu cred că aici sunt folosite în exces sau în mod gratuit. Eu cu „principalul canal de comunicaţii al lumii” am o problemă, îmi cam sună a gol.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s