urma să rezolv totul în seara aia

nervii mei pluteau în jurul lui
cili care nu văzuseră niciodată lumina
îi măsuram nivelul agresivității
aciditatea transpirației
creierul meu era paralizat de lovitura
unei bare de metal apărute din întuneric
vedeam doar planuri de evacuarea a clădirilor
mergeam în spatele lui
îl filmam dădusem zoom pe ceafă
pielea și tendoanele zvâcneau
era o crisalidă în plină transformare
o să se întoarcă fulgerător
fața lui va fi de nerecunoscut
și mă va întreba
ce vrei?

am așteptat să ieșim din pădure
să ne întoarcem printre oameni
am așteptat să se întunece
de ce nu te-ai despărțit de mama?
l-am întrebat izbindu-mi capul de bara de metal
apărută din întuneric
l-am întrebat încă o dată
de ce mai stai cu ea dacă nu o iubești?

tata a scos un sunet slab de cremene
nu e chiar atât de simplu…
tot drumul spre casă
nu am auzit altceva
decât scârțâitul unei armuri
ce se dezmembrează încet
și mă rugam din toată inima
să nu se întâmple

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s