G. Vasilievici a plecat de pe planeta celor 6 miliarde de gemeni

Am urcat aproape în fugă scările ce duc în mansarda librăriei Okian. Întârziam la unul dintre puținele evenimente literare din cadrul Watumi Fringe & Festival 2009, un atelier de scriere creatoare. Mi-am cerut scuze pentru întârziere și m-am așezat repede într-un colț. El stătea la masă și se uita la noi vrând parcă să ghicească ce se află în spatele fiecărei fețe. Fața lui degaja optimism. Părea mulțumit, deși în sală nu erau mai mult de 15 persoane. Ne-a vorbit despre literatură în general, dar a renunțat repede, simțea nevoia să stabilească cât mai repede o legătură cu noi, să se apropie de noi. A citit primul capitol dintr-un roman în lucru, Viseptol. După lectură a urmat un exercițiu. Aveam de ales între mai multe teme. Eu am ales planeta celor șase miliarde de gemeni; povestea unui om care se naște pe o astfel de planetă, o planetă pe care toți oamenii arată la fel. Au urmat lecturile. M-am uitat aproape în continuu la el în timpul lecturilor (mai puțin atunci când am citit eu). Eram curios să văd ce reacții are. S-au citit și texte slabe, siropoase și plictisitoare. Nu am văzut nicio urmă de dispreț, de batjocură sau de răutate pe fața lui. Nu a expediat pe nimeni, a găsit lucruri bune în fiecare text citit, a avut răbdare să analizeze fiecare text, indiferent de valoarea sa literară. A întrebat pe fiecare ce face, cu ce se ocupă. Eram uimit. Mă întrebam dacă eu aș putea să fac așa ceva. La sfârșit ne-a cerut adresele de mail și a strâns textele, a zis că vrea să le publice. Eu nu i l-am dat. I-am zis că prefer să îl transcriu pe calculator și că o să i-l trimit prin e-mail. La sfârșit am mai vorbit un pic cu el, i-am povestit de Lumina de Avarie, a zis să-i trimit câteva texte pentru revista Tomis, l-am întrebat dacă mai merge la vreun eveniment, i-am zis că e un recital de poezie la Cetate, a zis că poate trec și ei (era cu o fată, o chema parcă Gabi). Nu ne-am mai văzut. Nu i-am trimis niciun text. Am uitat complet de el (am stat pe o terasă cu prietenii, am băut, ne-am urcat într-un tren, ne-am plimbat printr-un sat cu o aureolă de musculițe deasupra capului, am hrănit un urs lângă tomberoanele de la lacul Sf. Ana, am prins pești cu mâna în munții Harghita, am fost la casa căprarului și am mâncat afine etc., etc.) Cândva în toamna trecută i-am căutat poeziile pe net. Am citit câteva. Nu mi-au plăcut în mod deosebit (ar fi trebuit să mai caut). Zilele astea am aflat că a murit. Dacă am ceva să-i transmit atunci este asta: m-ai pus într-o situație neplăcută, George. Mi-ai spus că sunt pe planeta celor 6 miliarde de gemeni și m-ai întrebat cum arată viața mea și ce mă deosebește de ceilalți. Mulțumită ție, îmi pun din ce în ce mai des această întrebare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s