Este știut faptul că scriitorul J.D. Salinger, care a trăit într-o izolare aproape completă în ultima perioadă a vieții sale nu era tocmai amabil, dar chiar și așa, această scrisoare a lui, scrisă în 1957 este fascinantă. Observați vă rog eleganța, superioritate aproape agresivă, și modul îngrozitor de simpatic în care îl trimite la dracu pe regizorul care îl contactează în legătură cu drepturile de ecranizare ale romanului De veghe în lanul de secară. Îmi cer scuze, dar nu voi traduce scrisoarea, aș săvârși un păcat dacă aș face-o.
Cutia Neagră 
Ubercool, ce să mai zici 🙂
Foarte frumoasă scrisoare, mi-aduce aminte de cele ale lui Nabokov (şi el era înspăimîntat doar la gîndul că editorii, traducătorii sau regizorii de film i-ar putea strica imaginile, personajele, cărţile).
Nu am citit scrisorile lui Nabokov 😀
Tocmai a fost ziua mea si am primit cadou, pe langa un ham de cocotz, „De Veghe in Lanul de Secara”.
Fain!
La Mulți Ani! Dar eu sunt de părere că nu ar trebui să-ți petreci ziua de naștere pe un blog :))
Nu ma pot abtine! Sunt un mare fan!
Nu e nicio rusine in asta. Si eu sunt un mare fan al meu :))
🙂 Respect!