parapantiştii săreau în gol

parapantele se deschideau
la sute de metri deasupra oraşului
asemenea unor flori presate
care prind din nou viaţă

a sunat ca o mărturisire
ştiţi copii
vreau să mă dau şi eu
o dată
cu parapanta
dacă m-ar ajuta cineva
poate aş reuşi

dădea legumele prin răzătoare
viteza şi ritmul se încadrau
în parametrii normali

atunci eu şi cu soră-mea
ne-am concentrat privirile
spre un alt punct ne aşteptam
ca din clipă în clipă
să răsară tuberculi
din capul ei moale şi ofilit

Anunțuri

Un gând despre „parapantiştii săreau în gol

  1. La inceput nu mi-a placut poezia pentru ca imi era greu sa inteleg sfarsitul dar incet incet m-am luminat. Imi place ca vezi moartea ca pe o renastere, un salt intr-o alta dimensine… Draguta poezia! De data asta imi place!
    Commentul asta e un Cadou de Mos Nicolae…Hohoho!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s