parapantele se deschideau
la sute de metri deasupra oraşului
asemenea unor flori presate
care prind din nou viaţă
a sunat ca o mărturisire
ştiţi copii
vreau să mă dau şi eu
o dată
cu parapanta
dacă m-ar ajuta cineva
poate aş reuşi
dădea legumele prin răzătoare
viteza şi ritmul se încadrau
în parametrii normali
atunci eu şi cu soră-mea
ne-am concentrat privirile
spre un alt punct ne aşteptam
ca din clipă în clipă
să răsară tuberculi
din capul ei moale şi ofilit
Cutia Neagră 
La inceput nu mi-a placut poezia pentru ca imi era greu sa inteleg sfarsitul dar incet incet m-am luminat. Imi place ca vezi moartea ca pe o renastere, un salt intr-o alta dimensine… Draguta poezia! De data asta imi place!
Commentul asta e un Cadou de Mos Nicolae…Hohoho!