ai mei se uită la ştiri
de douăzeci de ani
în colţul dreapta-sus al ecranului
pâlpâie cuvântul RELUARE
ne aşezăm la masă ca o familie
deşi niciunul dintre noi nu suportă
să fie văzut mâncând
degajăm o vitalitate intolerabilă
în efortul de a asimila
ceva servit de-a gata
smulg linoleumul
mă înfăşor în el mă rostogolesc
ca un cilindru compactor
din bucătărie în bucătărie
până la capătul lumii
Cutia Neagră 
Da!
Adică linoleum rulz?
ai reusit foarte bine sa redai atmosfera de stanjeneala dintr-o familie fericita numai in aparenta si raceala dintre membrii ei. nu prea inteleg a treia strofa si mi se pare ca e o explicatie, insa poezia pe ansamblu e foarte buna. linoleum rulz! 😀