Trăiesc într-un muzeu

Ai fost o singură dată aici
şi ai simţit imediat că exponatele
au scheletul din tije metalice,
picioarele le sunt prinse cu şuruburi de podea,
şi în loc de irişi au ştanţate coduri de bare în ochi.
Maţele lor sunt plante agăţătoare
care sfidează moartea.
Ei se înşiruie dealungul pereţilor precum colţii
unui dinozaur care a murit cu falca încleştată
pe ultima bucată de carne.
Mi-ai şoptit atunci că mă vei scoate de aici.

Între timp m-au mutat în panopticul
de la etajul 2.
Sunt din ce în ce mai galben.
Încerc să îţi scriu o scrisoare.
Eu nu ştiu ce este o flacără,
dar trebuie să fie ceva foarte plăcut,
care îţi permite să-ţi schimbi forma,
aşa cum o faci tu
când clipeşti, când sari, când alergi,
când strângi pe cineva în braţe.
Sunt sigur că nu-ţi va fi greu
să mă scoţi de aici.

P.S.: Te rog nu uita! Panopticul de la etajul 2,
cel cu scene din viaţa artiştilor şi scriitorilor
rataţi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s