Trupul ei, o tăietură din ziar
versus
părul, un strălucitor corn de cerb
cu sute de mii de ramificaţii.
Degete cuprinse de frenezia
unei epoci a industrializării
netezesc şi împletesc firele,
fabrică preşuri
pe care bărbaţii îşi vor şterge
cizmele.
Ai fost vreodata in dimensiunea aia in care ti se pare ca tot si toti vad prin tine? Ca stiu exact ce si de ce se intampla ? Ca Universul are de data asta raspunsul de care te temi , la intrebarile pe care nu le adresezi niciodata cu voce tare? Nici macar tie?
Un jamais-vu??
Ehh.
M-ai sensibilizat, congrats.
I hate you.
Apropos. Cizmele tale ce culoare lasa pe presurile sangerande?
Cred ca am fost si in dimensiunea aia. Eu schimb dimensiunile ca pe shosete 😛
Cizmele mele lasa dare de noroi pe presuri. Deci culoarea este negru.
Noah, mersi de comm-uri.
Daca era haifaiv iti ceream comm inapoi. „multe commuri” 😉 sclipicioase asa…
Anyway.
Esti prima entitate care ma face sa simt o oaresce urma de regret ca am renunta sa scriu.
Te urasc din nou. yuhuu, cata energie pozitiva. ;))
Foarte urat ca ai renuntat…
De ce zici asta?
Scrisul te ajuta sa te descoperi. E un exercitiu bun cand vrei sa clarifici anumite sentimente sau trairi, sa iesi din stari confuze sau ambigue. Bla bla bla, nu imi place sa teoretizez. Intelegi tu ce vreau sa spun 😛
De-asta m-am si oprit.
Hai sa impart ceva cu tine . ( am eu o meteahna, imi propun sa provoc macar un gand neutru pe zi cuiva, nvm that. )
Virgin Black, And the kiss of God’s mouth. Ascult-o cu ochii inchisi si spune-mi prima propozitie care iti inunda papilele.
Sper sa o gasesti, pe youtube sunt numai porcarii filmate cu telefonul. Daca nu gasesti, ti-o dau eu.
De ce asta? E addictive si gloomy, de pe o.s.t. -ul personal.
prima chestie care imi vine in minte cand ascult piesa e un fragment dintr-o poezie a lui Virgil Mazilescu: „primim acum la poartă tot răul făgăduit”. Thanks for sharing!
Anytime. 🙂