Senzaţie

Îţi înmoi degetele în cupele florilor şi te dai pe faţă, tors
şi mâini cu polen ca să ai priză mai bună.
Intri pe teren, păşeşti în ring.
Dincolo de dunga de var a oraşului.
Inspiri.
Crengile şi ciulinii îţi zgârie braţele şi picioarele.
Pielea ta e un himen care aşteaptă să fie penetrat.
Soarele, sudoarea, vântul, sângele închegat şi durerea
lasă tatuaje din linii, valuri şi umbre întrerupte
care dispar sub piele, apoi reapar.
Simţurile se deschid ca nişte diguri. Din ce in ce mai mult.
Îţi auzi inima ca pe o copită de cal care scurmă şi bate în pământ.
Expiri.
Cosaşii şi greierii te confundă cu un fir de iarbă. Ţârâie în relanti.
Cerul e un suflu care ţine de milioane de ani.
O expiraţie lentă şi adâncă.
Infrasunet primordial.
Inspiri.