Din cauza mea,
profii plutesc ca astronauţii
prin sălile de clasă,
cu tuburile de aer pe terminate,
legaţi de un picior al catedrei
în gravitaţia zero a rîsului.
Din cauza mea,
bătrînele prizează cocaină
înainte de a ieşi la plimbare
ca să fie mai agresive.
Din cauza mea,
cei din fosta mea gaşcă trăiesc
în reclamele pentru coniacul Unirea.
Ei îşi ridică şi îşi aruncă arătătoarele
ca pe nişte săgeţi de darts
spre primul Dorel care le iese în cale.
Din cauza mea
şi-au implantat fetele hidrofoare
în glandele lacrimale,
rîsul meu le-a făcut să devină
anorexice, acre, bulimice, isterice,
curve şi chelneriţe pe vapor.
Din cauza mea,
oamenii cad unul peste altul de rîs,
şi se încovoaie atît de tare,
încît trebuie chemaţi cei de la descarcerări,
care nu mai fac faţă.
Din cauza mea
stau ei în faţa televizorului seara,
rîsul îi transformă în bricege chinezeşti
cu lama ieşită din ţîţîni,
se închid şi se deschid de zeci de ori,
un excelent exerciţiu fizic
pentru un somn odihnitor.
Din cauza mea,
poporul român are
maxilarele cele mai puternice
din lume:
opt ore de rîs, opt ore de mestecat,
opt ore în care îşi sfîşie aproapele.
Vocabularul lor s-a redus
la un singur cuvînt: ţac!
Din cauza mea,
ascunşi în ceaţa cadotică,
meşterii cei mari şi ajutoarele lor
împing cu lopata în malaxor
cele 22 de milioane de pietricele de rîu.
Ei construiesc o ghenă de gunoi
biologică.
Paranteză deschisă:
eu am rîs primul.
Eram cu toţii în pîntecul
de beton prefabricat.
Pluteam în apa în care
se spală cadavrele.
Prins în menghina ce păruse
o deschizătură orbitoare
spre altă lume,
am deschis gura să spun ceva.
Rîsul ăsta, o încercare
de a scuipa apa în care
se spală cadavrele,
de a nu te îneca în ea.
Ceilalţi, păcăliţi de rîsul meu,
au izbucnit şi ei în rîs.
Pe jumătate născuţi,
pe jumătate înecaţi.
Îmi este atît de ruşine.
Paranteză închisă.
Cutia Neagră 