Brave New World

waiting

 

 

 

 

 

Tu nu vei putea sta prea mult
cu pîntecul gol, fără viaţă în el.
Ţi se va face milă, ţi se va face foame.
Atunci îţi vor da lacrimile.

Ele pornesc spre excavatoare şi le înmoaie,
le fac jeleuri galbene, cu miros de lămîie,
pornesc spre monştri şi îi transformă
în ursuleţi Haribo.
Lacrimile lipesc orice.
Mama de sticlă de tatăl de fier,
lipesc arterele noastre de cele ale copacilor,
lipesc trupurile ca nişte microprocesoare
de placa de bază care operează în sistemul binar
viaţă-moarte,
şi în general toate lucrurile
care au devenit incompatibile,
lacrimile le lipesc de pereţii uterului tău,
ca nişte picături de super glue.

Stai întinsă pe spate,
faci baloane din gumă de mestecat
şi le spargi ca şi cum ai sparge minciuni.
Stai întinsă pe spate şi rîzi,
pîntecul tău se umflă încet.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s