Dragă Adriane,

poeţii au fost înlocuiţi cu băuturi care le poartă numele, conform unei legi nescrise a economiei de piaţă. Se găseşte pe raftul oricărei bodegi vinul Eminescu, un vin demidulce, cu aromă generoasă, bitterul Bacovia, lichiorul Voiculescu, votca Păunescu, deşi tu nu ai murit încă, Adriane, doar că în ultimul timp te ocupi şi cu altceva, şi multe alte băuturi. Astfel, poezia intră şi iese din om fără urmări grave, doar îi ia minţile un pic, urlă şi recită, recită până fuge pământul de sub el, pământul românesc, of course, îl face să spargă paharele şi scaunele în revolta-i profundă, iar a doua zi nu îşi mai aminteşte nimic. Sau nu îşi aminteşte când ar trebui, Adriane. Poezia îi dă omului impresia că face lucruri extraordinare, că participă la acţiune. Da, da, limba încleiată, dar performantă, care tractează cu pricepere toate fiarele vechi ale ţării şi le face să dispară ca în desenele animate cu Alladin, limba, acel duh al lămpii, în timp ce omul poate să stea tolănit în şezlong cu burta la soare şi să spargă seminţe. Da, da, poezia va ajunge, Adriane, ca o scrisoare de intenţie pe masa managerului unei firme multinaţionale şi va vorbi despre năzuinţele poporului român. Iată rezumatul scrisorii de intenţie: munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă în poartă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s