Ferdydurke

Să pleci mergînd, să mergi plecînd şi să nu ai nici o amintire. Binefăcătoare indiferenţă! Fără amintiri! Cînd totul moare în tine şi nimeni n-a reuşit să te zămislească din nou. O, merită să trăieşti pentru moarte, ca să ştii că a murit în noi, că nu mai există, că totul e gol şi purgat, tăcut şi curat – şi, în timp ce plecam, mi se părea că nu merg singur, ci cu mine. Că lângă mine, ori poate în mine sau în preajma mea, mergea cineva identic şi aidoma, al meu – în mine, al meu – cu mine, şi între noi nu exista iubire, ură, pornire, scîrbă, urît, frumos, rîs, părţi ale trupului, nici un sentiment şi nici un mecanism, nimic, nimic, nimic…

 

din romanul Ferdydurke de Witold Gombrowitz