Poema cârpei de şters pantofii

azi dimineaţă am îmbrăţişat cea mai frumoasă

pereche de pantofi a stăpânei mele

am sorbit în mine tot praful adunat

pe boticul ei agresiv

acum stau în cutia mea din debara

şi savurez fir cu fir iubesc praful

praful cu miros de wunderbaum

din maşinile luxoase încins şi împins

prin sistemul de ventilaţie de zeci de ori

firele de praf se dau în vânt după maşini

aerul condiţionat înseamnă pentru ele

un parc de distracţii şi multă adrenalină

praful care se ridică electrizat din hainele

aruncate pe jos ale stăpânei mele

şi pluteşte mult timp prin camere de hotel

mai vibrează încă de la ţipetele ei

arată ca puful de lebădă sau fulgii de zăpadă

de aceste fire de praf nu mă voi putea despărţi

sunt perfecte le ascund cu grijă

în cusătura mea de pe margine

le scot de acolo doar când ştiu că nu mă paşte

pericolul de a fi scuturat de cineva

şi le admir în tăcere moleşit de ecouri

am şi fire de praf de prin cluburi

acestea au orbit de la lumina stroboscopului

şi au în ele ritmuri africane ritmuri din junglă

ritmuri de pe şantiere şi ţopăie într-una

dacă cineva m-ar despături şi m-ar întinde pe jos

ar vedea o hartă a prafului fără puncte cardinale

sau faţa ei imprimată în praf

 

Anunțuri

Un gând despre „Poema cârpei de şters pantofii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s