Doica îmi rezolvă toate treburile amoroase.
Întâi alege cea mai bună partidă pentru mine.
Inima alesei mele va avea întotdeauna
un termen de predare ambiguu, neprecizat,
dar am întâlnit şi cazuri în care
inima era demult arhivată.
Apoi ne aranjează întâlnirea.
Sparge între dinţi roţile trenurilor
ce mă duc spre ea, de parcă ar fi dropsuri.
Amândoi trebuie să fim sub influenţa
a două fusuri orare complet diferite.
Ea să moară de somn,
eu să mor de exaltare.
Are grijă să omoare toate animalele
sălbatice pe o rază de cinci kilometri
în jurul locului unde va fi întâlnirea.
Nimic nu trebuie să vină de la sine,
din instinct.
Stau în faţa ei
şi încerc să îmi dau seama ce are în cap.
E ca şi cum aş urmări extragerea loto
şase din patruzeci şi nouă la tv
mototolind de emoţie talonul de participare.
Nu îmi iese nici o combinaţie.
E sec! E atât de sec, încât aleasa mea
se hotăreşte să plece acasă.
Mă ascund sub fusta doicii mele
şi îmi plâng de milă.
Ea apucă o foarfecă şi mai taie
doi centimetri din puţulica mea.