Sosiri amânate

fun_by_duffzilla

Când vii acasă,
te rog să nu te duci direct în bucătărie.
Cămara e aproape,
castraveţii înfundaţi în borcane
te vor simţi şi vor găuri capacele,
dovleceii se vor umfla şi vor pârâi.

Când vei veni acasă,
descalţă-te şi vino în camera mea.
Când tălpile tale îl vor atinge,
parchetul va deveni nisip cald.
Vei sta turceşte pe marginea patului,
ambarcaţiune uşoară, cu pânze,
şi vei povesti vrute şi nevrute,
cuvintele tale se vor înşuruba
în mine ca un burghiu de zahăr mentolat.

Ar fi bine să vii…
Ai văzut vreodată o caracatiţă albastră
eşuată într-un bloc de nefamilişti?
De dor mi-au crescut
încă şase braţe,
am dat şi un anunţ în ziar:
închiriez braţe
pentru îmbrăţişări multiple.
Dar oamenilor le e greaţă.
Ţie ţi-ar fi?

Chiar dacă nu vii, vreau neapărat să afli:
aici sparg extaziat dinţii rozătoarelor
care mă sfâşie în absenţa ta,
zile urâte şi gri.
Vreau neapărat să îţi spun:
irişii tăi căprui
sunt cei mai puternici muşchi
pe care i-am văzut vreodată.
Niciodată nu mă voi putea smulge
din strânsoarea lor.

Anunțuri

Un gând despre „Sosiri amânate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s