Haiku

 

 

 

 

 

 

 

 

o iau întreagă
mulajul feţei mele
pe pântecul ei

Monologul lui Ralphie

Îs cam ameţit, cred c-am băut cam mult aseară.
Ioi, bazdmeg, capu’ îmi doare!
Din spate mă strigă cineva:”măh, pulă verde, ce măta faci?”
Da, el e prietenu’ meu de ţigară… nuş, da amu că mă uit la el, mă umflă râsu’. Are o faţă aşa de pui şocat. Şi mai îmi zice şi pulă verde, déjà mă cam stresează. Da’ hai să mă întorc să văd ce-I trebe…
“Ce măta vrei?” Amu’ o să stau să-l aştept. Aşa nis noi mai retarzi. Ne tot trimitem la mame. Ce tari suntem.
Aşa zice şi lumea că nis cool. Imi place de el, are stilu ăla de a-l durea în cur de şcoală. Noaptea lucră şi la şcoală doarme cu capu’ pe caiete, asta în cazu în care vine la şcoală. Stau cu el în bancă. Ce tare sunt.
Futu-i gura lui, o să vină şi-o să-mi zică:” Ce faci măh ungure?” Mă scoate din minţi când zice asta! Şi ce dacă-s ungur? Ce, ungurii n-au sentimente? Sunt 50% ungur şi 20% maghiar. Ce tare sunt…
Gândesc prea mult. Capu’ îmi doare din ce în ce mai tare. Ioai, istenem!
Mai are caţiva metri şi ajunge lângă mine, aşa e el, se mişcă greu. L-am poreclit Jumbo că-I cam mare. Ce tare sunt…
Parcă văd că mai stau 5 min. până ajunge. Ce naşpa. Ma tot uit la el şi nu-mi vine să cred că el nu are nimic de aseară…pare treaz.
“Băh muistule, noah, merem la oră?”. Îi ora de engleză. Îi atât de enervantă profa, când vorbeşte, îi ca şi cum 1000 de table ar fi zgâriate în acelaş timp. Mă scoate din minţi.
Pe langă că-s ungur, are şi o engleză în ea de nu pricep nimic. Şi măcar de-ar fi numa asta, da-I mică şi fluffy, genu’ ăla de aş plezni-o cu un sandwich plin de margarină fix între ochi. Ce tare sunt…deci nu o mai support, bat-o Attila şi neamu’ lui.
În sfârşit o apărut şi asta. Mult io trebuit.
“Noroc măh ungure! Hai, merem?”
V-am zis? Am ştiut c-o să zică asta!
Ce tare sunt…

Autor: Anamaria Gavriluţă